Muzeul Colecţiilor de Artă

Secolul 19 a marcat Bucureştiul prin schimbări importante, de Ia o accelerare a procesului de occidentalizare Ia o căutare a identităţi şi a pecetluirii ei prin instituţii nou create, de Ia reqândirea şi sistematizarea tramei stradale Ia măsuri edilitare şi urbanistice moderne, de Ia preluarea şi asimilarea noilor stiluri arhitecturale - neoclasicismul şi eclectismul - Ia încercările de sincronizare cu o cultură a Occidentului modern. Arhitectura şi artele vizuale sunt retina pe care este limpede amprentată această modificare a mentalităţii, iar maniera lor de receptare este identificabilă atât prin gesturi cat şi prin impresii.

Muzeul Colectţiilor de Artă, al cărui patrimoniu este administrat şi regizat de Muzeul Naţional de Artă al României, a preluat modelul francez de prezentare a mai multor colecţii laolaltă. Care erau colecţionarii de artă ai sfârşitului de secol 19 şi cum se modifică activitatea, preferinţele şi gusturile lor Ia începutul socolului 20 şi în anii interbelici - acestei întrebari i s-a răspuns deocamdată fragmentar.

Sigur este faptul că, după război, numărul colocţionarilor de artă creşte, ei provenind mai ales din lumea finanţelor, a băncilor, a marii industrii şi a comerţului. O riguroasă activitate de clasificare, datare şi stabilire a provonienţei obiectelor aflate în patrimoniului Muzeului Colecţiilor s-a desfăşurat în spatele lucrărilor de consolidare şi restaurare a edificiului, astfel încât redeschiderea pentru public a presupus o echipă de cercetători şi muzeografi, alcătuită din Carmen Brad, Mircea Dunca, Alexandra Beldescu, Gheorghe Kazar, Elena Dobre, Adriana Adam, Mariana Dragu, Dana Bercea.

Urmarea: au fost repuse în circuit coleţia Garabet Avachian, colecţia fraţii Beatrice şi Hrandt Avakian, colecţia Clara şi Anatol E. Baconsky, colecţia Marcu Beza - Hortensia şi Vasile G. Beza, colecţia Celine Emilian, colecţia dr. Sandu Lieblich, colecţia dr. Mircea Petrescu şi prof. Artemiza Petrescu, colecţia dr. Sorin Schechter; colecţia Sică Alexandrescu, colecţia de artă comparată Alexandra şi Barbu Slătineanu, colecţia familiilor Dumitru şi Maria Ştefănescu - col. Gheorghe Preda, colecţia Josefina şi Euger Taru, colecţia avocatului Hurmuz  Aznavorian, donaţia Rodica Aznavorian Sfinţescu şi Claudiu Sfinţescu, colecţia Elena, Maria şi dr. losif N. Dora.

După cum semnalează în cartea sa “Pictura românească interbelica" istoricul de artă Amelia Pavel, prezenţa în aceste colecţii a marilor clasici - Grigorescu, Andreescu şi Luchian - constituia certifi­catul de gararnţie al nivelului colecţiei, acelaşi prestigiu fiind împărţit uneori cu binomul Petraşcu-Pallady, ale căror lucrări sunt vânate şi achiziţionate atât de profe­sorul de vioară Garabet Avachian, de avo­catul Hurmuz Aznavorian cât şi de familia Dora. Interesant este faptul că parte din­tre aceste colecţii erau alcătuite prin colaborarea cu un consilier artistic.

Alcătuite independent, colecţiile fraţilor Beatrice şi Hrandt Avakian vădesc o predilecţie comună pentru arta orientală. Dominantele acestei colecţii pot fi identifi­cate prin gustul Beatricei Avakian pentru bijuterie, miniatură de lemn şi fildeş, broderie, cristalul de Boemia, picture, în timp ce Hrandt Avakian era atras de mici statuete din bronz, piese arheologice, sticlărie romană, textile şi ceramică. Pentru toate aceste obiecte soluţia de prezentare a Muzeului Colecţiilor de Artă este una fericită şi înţeleaptă, expozitoarele fiind gândite astfel încât să se armonizeze cu mobilierul special comandat, fiind bine plasate în spaţiiie generoase ale muzeului pentru obtinerea unui efect optim de lumină şi perspectivă.

Un alt aspect ce merită atenţia în abor­darea colecţiilor de artă îl constituie rapor­tul dintre consacrarea artistică şi achiziţionarea lucrărilor de către colecţionari. Observaţiile Ameliei Pavel referitoare Ia arta de avangardă a anilor 1920-1928 sunt din nou importante: poate doar ocazional colecţionarii şi iubitorii de artă s-au oprit asupra acestui segment, simptomatică fiind concentrarea lor asupra lui Gheorghe Petraşcu, mai ales după începutuI anilor 30. Colecţia scriilorului, criticului literar, istoricului şi diplomatului Marcu Beza, donată statului de către fratele său, Vasile George Beza, şi de soţia acestuia Hortensia, este compusă din peste 300 de piese şi reflectă pre­ocupările şi călătoriile acestui diplomat. Principalul punct de atracţie al colecţiei este asa-numita “cameră arabă”, în care obiectul textil joacă un rol major. O istorie vizuală concentrată a plastici româneşti de Ia mijiocul secolului al XIX-lea până Ia mijlocul secolului XX o oferă colectţa Elena, Maria şi dr. lost N. Dona: Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady sunt artiştii în jurul cărora este organizată colecţia.

back